Ecografia cardiacă (ecocardiografia) este metoda standard pentru diagnosticul si evaluarea severitatii stenozei aortice, permitand vizualizarea structurii valvei, măsurarea gradului de îngustare și evaluarea impactului asupra funcției inimii.
Parametrii cheie în diagnosticul ecografic
Evaluarea severității stenozei aortice se bazează pe trei parametri principali măsurați prin tehnica Doppler:
- Viteza maximă a jetului aortic (Vmax): Reflectă viteza sângelui care trece prin valvă. O viteză ≥4 m/s indică, de regulă, o stenoză severă.
- Gradientul mediu transvalvular: Reprezintă diferența medie de presiune între ventriculul stâng și aortă. Un gradient
≥40 mmHg este un criteriu pentru stenoza severă.
- Aria valvei aortice (AVA): Se calculează folosind ecuația de continuitate. O suprafață ≤1,0 𝑐𝑚2 (sau ≤0,6 𝑐𝑚2/𝑚2 raportată la suprafața corporală) definește stenoza aortică strânsă/severă.
Rolul ecografiei în monitorizare și tratament
- Monitorizarea progresiei: Pacienții asimptomatici cu stenoză severă sunt monitorizați ecografic la fiecare 6 luni, în timp ce pentru formele moderate monitorizarea se face la 1 an.
- Cazuri speciale (Low-flow, Low-gradient): Când debitul cardiac este scăzut, ecografia de stres (cu dobutamină) este utilizată pentru a diferenția stenoza severă reală de cea „pseudo-severă”.
- Planificarea intervenției: Ecografia este crucială pentru a decide momentul optim pentru înlocuirea valvei, fie prin chirurgie clasică, fie prin procedura minim invazivă TAVI (implantarea transcateter a valvei aortice).
